Preste varfuri luna trece
Si se-ascunde-n cate-un nor,
Ma imbratiseaza rece
si fuge cu al meu dor.
Pe sub cetine de brad
pe sub codri, pe carari
luna si-a ei raze albe
fac naluci si aratari
Numai una-i cea mai draga
dupa care-alerg de zor
cand s-o prind s-o strang in brate
luna fuge iar in nori.
Ostenit de-atata fuga
cat hodina pe-un pietroi,
insa luna reapare -
licurici in juru-mi roi.
Aripe de-ndata-mi pun
si cu foc m-arunc spre stele
sa prinz luna rece-n zboru-i
sa prinz dragostele mele.
